luni, 1 aprilie 2013

Sascha (2)

...Apar 3 baieti blonzi, inalti si comanda tequila si bere. Il intreaba pe Sascha:
- De unde esti din Rusia?
- Din Moscova, iar voi sunteti din Finlanda, nu?
Tocmai au facut Transiberianul.
- Nu inteleg, ce e de vazut acolo?
- Intervin, pai si eu as vrea sa-l fac. Lor le-a luat o luna, cu opriri.
- Asa da, mai vezi ceva. Si continua, am cunoscut 2 italieni. S-au dus in Beijing, apoi in celalalt mare oras al Chinei...
- Shangahi
- Asa! De acolo au ajuns la Ulan Bator si s-au hotarat sa mearga la Moscova cu Transiberianul. Aproape o saptamana.
- Ce v-a venit?
- Stii, asa ne dam seama de distante mai bine.
- Primele zile a fost desert, totul plat, urmatoarele zile numai padure, aproape de tren. Nimic altceva
- Oamenii au venit la noi: de unde sunteti, aaa italieni. Il stiti pe Toto Cutugno? Da. Pe Celentano? Da. Pe Al Bano si Romina? Da. Hai sa bem!
- Ne-a fost greu, desi credeam ca bem destul.

Si tot asa, continua povestile, una dupa alta, ca in O mie si una de nopti, fara oprire. Un tip din Anglia, din sud, care canta la clarinet, se aseaza pe colt. Se cunosc dinainte. A venit si fata din New York cu care am stat de vorba cu o seara inainte, impreuna cu o prietena, putin pierduta. I se aud rasetele de afara, de pe terasa, inauntru eu sunt ochi si urechi, englezul povesteste:
- E un austriac, Herbert, care face "visa run", totul e strict si masurat, exact 48 de ore in care trebuie sa respecti programul la minut.
- "Nu ai cum sa iti iei viza" si ridica vocea, imitandu-l pe austriac. Ahh, nu mai vreau sa merg cu el.

Langa mine se aseaza o suedeza, e incantata, vine in fiecare an aici atat cat are timp, se plimba putin si in regiune dar nu poate sa nu vina macar o saptamana sa isi viziteze prietenii. Rusoaica isi prezinta cu mandrie baiatul, e surprinzator mare si ne spune ca da l-a nascut la 17 ani. Englezul isi povesteste pe indelete viata oprindu-se doar pentru a recunoaste cate un compozitor sau o melodie de jazz, intrebandu-l cu satisfactie pe Sascha, iar acesta confirmandu-i din ochi. Se intoarce catre mine:
- E singurul jazz bar din toata insula si nici in Koh Samui nu ai sa gasesti unul, cum sa nu iubesti locul asta!

***
- Sascha, intotdeauna mi-a placut sa am un astfel de loc, sa stau de vorba cu oamenii, cred ca stii atatea povesti.
- Nu tin minte mare lucru a doua zi, doar asa ca o amintire placuta si atunci imi dau seama ca a fost o discutie buna