vineri, 22 august 2008

Jazz in Kl, cum mi-a dat Dilla adresa de email si multe altele. Nimic despre weekend :)

So, I'm back. Stiu ca a trecut ceva vreme dar cateodata e nevoie de timp sa-ti pui gandurile in ordine. Sau pur si simplu esti lenes si nu vrei sa simti ca esti obligat sa faci ceva. Deci scriu de placere.

Ascult Nightloosers. Tareeee - mi-au venit lucurile de acasa, mai putin DVD-ul cu Hagi (dar nu mai stiu daca era sau nu in carcasa), daca da, regele ramane tot rege.

Jazz. Acum cateva zile. M-am hotarat sa merg la No black tie. Asa cum ii sta bine unui club de jazz, micut, intunecat si cu aer intelectual. Nu stiu daca il gaseam singur dar m-a dus J, dupa ce in prealabil am baut cateva beri impreuna, evident in acelasi loc ca de fiecare data si intreband de Dilla; numai ea are voie sa ne serveasca. In afara clubului cativa sobolani si o pisica destul de sfioasa ca sa-i vaneze desi am tot incercat sa o convingem; cred ca era in gasca cu ei. Totul pe fundalul de zgarie nori. Muzica acceptabila, e cel mai bun club.

Dilla. Cum mi-a dat adresa de email? Am cerut-o :)

Jazz. Din nou, joi seara de blues la 7atenin9 la parterul locului in care stau. Muzica faina, in rest mancarea destul de mediocra si preturi de fitze. La final Gina (Jeena?) a venit sa stea de vorba cu mine un pic, cred ca si-a dat seama ca am fost singurul care venise sa o asculte.

Am inceputu cursurile de Bahasa Malaysia. Fac cu o profa chinezoaica, foarte gravida, catolica si care a inceput prin a ma intreba daca vreau sa ma invete asta sau mandarina. Am zis ca vreau malayeziana, dar sicer cred ca avea un rost intrebarea. Dupa primele cuvinte am inceput sa-mi pun problema ce mi-a venit sa invat si la ce imi foloseste; limba e incredibil de simpla ca structura dar cuvintele sunt din alta poveste, trebuie sa le invat ca pe poezie. La a doua lectie, am invitat-o la breakfast: nama saya Angelo, saya lahir di Bucharest, saya suka makan buah-buahan.

Nightloosers suna asa de bine...
Afara turnurile de-a dreptul stralucesc.

vineri, 15 august 2008

A fi sau a nu fi... credincios

Am luat masa mai devreme la templul budist din KLCC. M-a dus E, de la Sales. Este o zona in care pot sa platesti cat vrei tu sau cat iti permiti si o alta in care ai tarife standard. Am stat la coada si am mancat numai chestii vegetariene, nu stiu exact ce am ales, important e ca nu aveau picioruse si nu miscau. Foarte multi oameni de toate felurile asteptand in ordine, un zumzet general si peste toate, rugaciunile de la templu. Inca mai am melodia in cap. Imi aduce aminte intr-un fel de Taize si ma face sa ma simt bine. Evident am intrat apoi si in templu, m-am descaltat la intrare asa cum cere regula si am plecat cu o carticica a unui american, profesor de religie, care descrie experientele sale la un templu in San Francisco. Sunt curios ce zice. Promit sa o duc inapoi.

Saptamana viitoare imi vin in sfarsit lucrurile. Miercuri de dimineata mi le livreaza. Sper sa fie toate mai ales ca mi-am luat CD-uri cu muzica de acasa si cartie. Dupa saptamanile de acomodare voi incepe incet-incet sa imi personalizez locuinta. Deocamdata arata foarte mult ca un apartament de hotel. Btw, frigiderul e aproape gol, tot imi promit ca o sa cumpar si altceva in afara de sucuri, dar cum mancarea este din abundenta si pentru toate buzunarele, parca n-are sens sa mananci acasa. Mai ales ca inca nu m-a vizitat nimeni. Este posibil oricum sa ma mut din septembrie intr-un apartament ceva mai mare, chiar in cladirea de alaturi, mult mai modern amenajat si cel mai important, are 2 dormitoare, adica nu mai aveti scuze daca nu veniti.

Asa, de dimineata, ca de obicei e masa de vineri cu fetele, care evident au adus cat sa ne ajunga pentru toata ziua. Am adus si eu doua cutii cu inghetata de la Hagen Dazs. Am inceput cu o rugaciune, pentru musulmani masa avand o semnificatie de pregatire pentru postul ce se apropie. De fapt asta a fost ultima vinere in care am mancat impreuna. Urmeaza toata luna septembrie Ramadam-ul, cu multa viata dupa apusul soarelui. Inca nu am fost la nicio biserica (catolica, ortodoxa am impresia ca nu au).

Urmeaza week-endul la plaja! Jupeee :)

miercuri, 13 august 2008

2 lei si planuri de weekend

exact. lei de-ai lor adica un pic mai putin chiar decat de-ai nostri. atat a costat masa de pranz astazi la cantina. am mancat orez, vita cu sos curry si un pic de pui, totul cam de marimea unei portii. incredibil. evident ce castig aici dau eu in alta parte, nu ma las chiar asa :)

so, ma pregatesc de weekend deja. aseara am cumparat bilet sa ma duc pe o insula undeva pe coasta de est. totul a fost un impuls, la sugestia lui s (puteti vedea niste poze foarte faine pe blogul ei) si, in ciuda pretului de "last minute" m-am hotarat ca nu e momentul sa aman mai ales ca musonul se apropie. cand au auzit la birou ca ma duc acolo si nu am cazare si nimic aranjat sa ajung de la aeroport pe insula (masina + barca) s-au simtit un pic mai responsabili (decat mine) si repede mi-au facut rost de o cazare de fitze intr-un complex cu plaja privata si all inclusive :) evident, toate au un pret :) si va dati seama ce impresie de baiat cu bani le-am lasat; ceea ce inseamna ca voi petrece unul dintre cele mai scumpe week-enduri vreodata. totusi sa nu exageram. poate gasesc ceva pe insula mica, care este mai orientata catre petrecerei si mai accesibila ca buget. va tin la curent. desi e miercuri de-abia astept sa ajung.

si sa nu uit, promit ca ma apuc sa-mi planific de acum calatoriile sa nu mai dau 100eur pe avion. aveti idei/propuneri/sugestii?

ps. am aflat o barfa: cica fetele ma plac si deja au stabilit ca sunt un simpatic :)

luni, 11 august 2008

Dupa o saptamana

He he. Nu sunt 20 de ani...

Exact o saptamana a trecut de cand am pus piciorul prima oara aici. Si ca sa nu uit cumva, a expirat parola la net (pe care o facusem pentru o saptamana) si cine sa si-o mai aminteasca sa o prelungeasca?! Era sa ma dau batut, dar ma chinui cu cardul la fabuloasa viteza de 1kbps. Sper sa ramana ceva pana la urma. Avantajul e ca stau pe canapea in living si mai arunc un ochi la olimpiada. Cum a trecut timpul! E alt ritm, mult mai trepidant decat cel de acasa. Parca s-au intamplat atatea si nu a trecut decat asa de putin. N-am urcat inca nici in Petronas, nici in KL Tower.

Astazi am fost cu H care nu ma scapa din ochi, la pranz, sa mancam ceva la coltul strazii, unde i-am intalnit si pe baieti. Am facut o masa mare - musama, sos picat pe ici pe colo, scaune de plastic, acoperis de tabla si un fum de la gratarul de langa unde ni se faceau frigaruile - noi la cravata, alaturi cladiri inalte de birouri. Nu m-am saturat doar cu frigaruile si am luat de la 5 (unde vin unii cu catering) niste gogosi umplute cu legume si altele cu peste (vreo 8 sau 10 bucati) pentru 1RM (adik 20c) si nu intelegeam de ce tine mortis sa-mi dea atatea cand eu vroiam numai 2 sa vad cum sunt.
***
Gata! Ma grabesc sa bat si eu un record si sa ma duc la culcare inainte de 12. Urati-mi bafta!

duminică, 10 august 2008

High Rise Living





080808

ok. m-ati prins
azi suntem in 10 si eu povestesc de 08. back to business. oricum cred ca ati fost prinsi voi cu ceva ca numai de citit bloguri nu aveati treaba. sau sa nu povestesc nimic de 08? (Friday night) :)

eee, a fost ceremonia de deschidere la Olimpiada si de 3x8 inseamna prosperitate. asa ca eu cu J am fost la hard rock sa vedem evenimentul cum trebuie. am urlat si aplaudat ca nebunii la romania, noi si niste baieti nemti cu care ne-am intalnit la un moment dat. si ce fete mai erau pe acolo ;) ce fete? you know...
era happy hour, randul lui J sa plateasca, ne-am luat bere, normal si era ceva promotie ca s-au strans ceva litri pe langa noi. apoi m-am gandit sa le facem cinste (ca doar nu plateam eu) ;) si la niste fete pe acolo. erau simpatice. asa ca le-am platit noi bautura. just for fun. dupa care au pus si randul doi tot pe cheltuiala noastra. :) si nici nu stim cum le cheama. :)) au venit niste baieti nemti, le-am facut si lor cinste ca tot mai luasem si aveam multa bere. ma rog, urmatorul rand l-au luat ei - neamtul tot neamt. apoi a mai venit o fata, mai cu scop precis ;) i-am luat de baut si ei si n-a avut succes desi tot a incercat, parerea mea e ca nu prea stia cum anyway :). i-am zis ca n-am niciun ban, J e cu banu, am rezistat, ne-am carat, am luat taxiul si... go home.
***
sambata dimineata m-am trezit cu un miros persistent de prajeala si arome de mancare malay (evident totul era in capul meu ca nu cred ca se apucase cineva sa gateasca la 7 dimineata) asa ca am scapat urgent de ce mai ramasese prin stomac. pana la urma nimic grav ca acum sunt ok si scriu (duminica). feedback from the other side:
- how crazy you are la (se cam foloseste "la" printre cuvinte)
- tired and silly la
- drunkard
- can't argue, now in recovery
- lol, i'm gonna move my ass to eat smthg blah blah
- good luck, i'm not moving yet. have wedding tonight but i can barely walk
- salut! esti mai bine acum? eu mananc in the Pavilion. despre ce nunta e vorba? nunta traditionala malaieziana? A
- Estuy en una boda ce soir. Tut mir Leid amigo
- is it? (e intrebarea standard indiferent ce zici acolo)
- You know it
Deci in regula! :)
***
asa deci, vineri la birou am mancat multa mancare malay, incepand cu micul dejun pe care l-am luat impreuna cu fetele. am mancat cu mana si m-am facut galben pe degete de la curry. apoi la pranz o supa vietnameza si pe dupa amiaza, iarasi niste chestii traditionale din care am mancat mai multe. cam multe. deci au mare grija de mine, ma indoapa.
***
duminica. toata ziua am fost cu H care a venit sa luam micul dejun impreuna, la mine la salonul de breakfast de la et 22, cu turnurile in fata. apoi am vizitat Lake Garden si cel mai mare parc de pasari din lume. asa zic ei cel putin. ca sa ne intalnim mai tarziu cu prietenele ei. e funny ca vorbesc in engleza intre ei sau mixeaza engleza cu malay si tot la fel de bine ar putea sa vorbeasca in orice limba ca de-abia pricep ce vor sa spuna. ei insa se inteleg. sincer niciun englez nu cred ca ar pricepe. sa ma vedeti in apoi la cu ce accent voi veni la :)

asaaa... am luat cate ceva sa am prin casa - suc, apa minerala, schweppes, niste mere, iaurt si ciocolata calda - peste 100RM, adica putin peste 20eur!!! era mai ieftin la londra. m-am dus sa ma tund putin, un pic mai ieftin doar decat plateam acasa la stilist, dar far away... m-am enervat putin. asa ca va recomand Evolution in Dorobanti!

miercuri, 6 august 2008

Trebuie sa scriu

Aproape 12 noaptea, in camera, et 31.
Lumini, turnuri si zgomot continuu ca de cascada - traficul. Sunt atatea lucruri de povestit... Scriu pentru ca daca aman, incep sa uit si sa pierd din amintiri. Scriu, chiar daca acum e doar o insiruire ce va trebui prelucrata mai tarziu.

Impresii. Acum doua seri, in prima noapte aici. Miros greu de parfum vechi, cu nuante subtile de vanilie. Caldura tropicala. Am iesit sa iau primul contact cu orasul, noaptea. Dupa colt doar, e o strada cu cluburi si baruri. Desi e luni, cateva sunt pline si e animatie. Evident au inceput sa traga de mine sa imi vanda, ce credeti, fete. Am rezistat.

Ieri l-am cunoscut pe J. "Sa nu ai incredere. Cultura le spune sa zica da tot timpul dar e doar o chestiune de fatada. Sunt invidiosi pe tine ca esti alb si vor incerca sa te blameze pentru ceea ce nu merge, cu prima ocazie. Documenteaza totul. Etc" Scenarii negative, oricum eu nu am mare lucru de pierdut si poate totusi diferentele culturale nu sunt foarte mari. Oricum e bine sa ai pe cineva care sa-ti deschida ochii si sa incerce sa-ti spuna si altceva decat ceea ce vrei sa auzi. In acelasi timp, am castigat un prieten! Oricum am avut si eu propriul meu meci incercand sa ma acomodez aici. E o poveste lunga si poate o voi spune candva.

Astazi seara trebuia sa ne intalnim la JW Mariott in zona cu restaurante. Ma invart de colo-colo: where are you guys? Ca sa ma intalnesc, absolut intamplator cu M. Si ce bucurie de parca nu ne vazusem de ani. Ce sanse sunt sa te vezi cu tipul cu care ai petrecut 14 ore in avion tocmai in KL. Probabil ca nu suntem multi, desi... Sau poate ca asa trebuia sa fie. Si am stat la o masa - eu, un american, un englez si un indian - 4 colturi, 4 culturi diferite si o mie de povesti amestecate: Titicaca, Arequipa, Hanoi, Laos, Jakarta si multe alte locuri ascunse, cum se vede Siberia din avion, cel mai lung drum peste ocean din Noua Zeelanda la Rio, cel mai frumos loc din lume - Vietnamul, istoria secreta a imperiului american, Marconi, Delhi si restaurantele lui pitoresti, o mama nemtoaica, povesti de groaza din Kenia... Am fi putut sta zile intregi la rand, amintindu-ne intamplari si judecandu-i pe altii, minunandu-ne in fata spectacolului fascinant pe care il ofera viata.

luni, 4 august 2008

Cuvant inainte

Dragii mei,

Pentru ca toate trebuie sa aibe un inceput, am ales sa pornesc acest jurnal, desi ziceam ca nu ma voi lua dupa mode (evident trecatoare) ca si moda de a-ti pune toate gandurile intr-o forma mai mult sau mai putin literara sau interesanta macar, la indemana oricui, spre critica, populatiei online, ascunse in marea masa de cuvinte insiruite adeseori fara noima. Tentatia a fost insa mai mare ca si incercarile anterioare ce m-au facut sa cred ca era momentul, ca si prietenii curiosi sa afle intr-o forma convenabila si poate mai putin direct-interactiva, ce mai fac. Era timpul deci sa pornesc niste insemnari si poate dupa ceva timp ele vor avea un inteles si se vor inchega in ceva macar un pic interesant.

Si daca tot nu pare sa fie un motiv plauzibil, sa zicem ca sunt in drum spre Asia, pentru 6 luni sau poate pentru mai mult, catre sper eu o aventura buna de a fi rememorata mai tarziu, aparent liber de constrangeri (unde nu sunt insa?!) pentru intaia data fara o finalitate clar conturata sau inteligibila. Open future. Unde se putea mai bine sa incep? Intamplarea face ca sa fie locul perfect in opinia mea - un aeroport. Sunt pe aeroportul din Frankfurt, intre zboruri. In jurul meu avioane din si catre toate cele patru zari...

Enjoy,
A