Trebuie. Simt asta si o simt si copacii care tremura in bataia vantului. Anticipez stropii cum se vor sparge cu zgomot de piatra fierbinte, ca niste boabe de struguri mari si zemoase. Imi amintesc de via de la deal si o zi de vara cand am stat sub un umbrar improvizat dintr-o camasa de-a lui tataia, sa dorm, avand un ulcior cu apa alaturi; dar atunci nu ploua. Tuna! Am ajuns sa numar zilele pana cand ma voi intoarce acasa in vacanta de sarbatori si in acelasi timp sa ma gandesc ca-mi va fi dor de Malaezia. Orice despartire e dificila si parca e chiar mai greu atunci cand lasi in urma o lume pe care poate n-o s-o mai vezi niciodata; acasa revii intotdeauna, acasa il porti cu tine mereu.
Ploua! Rauri de apa spala deja cu putere asfaltul. Am in fata un "decadent French toast" pe post de mic dejun de dupa-amiaza. Simt deja aerul rece pe care ploaia il aduce cu ea; copacii danseaza inlantuiti si, desi nu vad de aici de unde ma aflu, stiu ca toate turnurile sunt in nori. A fulgerat spectaculos si o fata tipa impresionata. J e in Hanoi - se bucura ca un copil ca o sa fie acolo. Zilele astea voi pune si insemnarile din Vietnam. Ploaie navalnica, tropicala, care dezvolta o relatie pasionala cu tine. Se amesteca impresii intr-un puzzle urias. S-a pornit mai tare si izbeste cu zgomot piatra. Da, trebuie sa ma duc sa-mi recuperez camasa pe care am uitat-o aseara in club. In acelasi timp "Santa Claus is comiiiiing to town" si dusul continua, eu mananc un mic de dejun decadent intr-o dupa-amiaza ploioasa in timp ce in vin in minte o mie de chestii si sorb cu pofta dintr-un cappuccino urias, simt gustul de miere si de banana coapta, iar muzica s-a linistit acum intr-un mix de lounge cu rasetele pe diferite tonalitati ale unor chinezoaice care se uita la niste poze pe laptop...
Asa deci, aseara am iesit cu M si P pe Changkat si apoi la Aloha, unde se duc mai toti strainii sa bea alcool si sa astepte sa vina fetele si da, era putin sarita de pe fix, asa ni s-a parut si noua si nici nu era prea hotarata cum o cheama. L zicea ca iese la badminton azi, daca e in aer liber nu-i prea bine; trebuie sa vad ce mai face. Pentru ca aseara am ramas cu baietii, s-a dus singura la masina fara s-o conduc, drept pentru care mi-am amintit mai tarziu si mi-am cerut scuze, pe la vreo 3 si ceva dimineata inainte sa adorm. Iarasi jazz cu arome de Craciun si strugurii pica in continuare, acum mai lenes. Must. Eu visez la o zi de vara de demult si o camasa pe post de umbrar, chinezoaicele au scos un aparat si se pozeaza si astept sa se opreasca ploaia sa pot pleca si ei nu-i plac tocurile inalte, imi zicea ca nu se descurca cu ele, nici sa danseze cand ii explicam ca la noi la nunta primul dans e al mirilor in fata intregii audiente si ne ridicam si-i zic sa facem cativa pasi de vals in mijlocul restaurantului iar ea radea - no way - si acum s-a mai luminat, he-he rasete si se strang in grup pentru poza, iar camasa roz incearca sa le aranjeze pe toate - e o adevarata punere in scena - deci maine pe facebook toti prietenii isi vor da cu parerea si vine si tortul, admirat, mainile danseaza in jurul lui, se incearca cu degetul putin, fetele se ridica si se aseaza pe rand, poze, pac! un tipat scurt si un pahar spart - alta masa, e ultima zi aici de maine se muta la un alt restaurant si ma asteapta si acolo: nice to meet you.
Ies si ma arunc in ploaie.
sâmbătă, 13 decembrie 2008
duminică, 23 noiembrie 2008
Time of memory - contemporary time
"After experiencing the inheritance from the past, we move into here and now. Our time is spoken of as we imagine it, based on our perceptions that our journey has left to us. From birth to adulthood - man is born, grows up, acts, remembers, and passes on."
***
2o noiembrie in zori. N-am mai scris demult. Sunt la finalul unei calatorii si inceputul alteia. Final care ar fi fost diferit fara noaptea trecuta, valul dat deoparte de pe fata reala a orasului. E probabil doar umbra realitatii ceea ce vedem. Si realitatea insasi poate fi umbra unui alt adevar. Ma gandesc ce inseamna sa fii turist si cat anume e piesa de teatru mai mult sau mai putin pregatita, care ti se monteaza, dupa posibilitatile tale, spre a-ti oferi nimic altceva decat ceea ce vroiai sa primesti, ceea ce erai pregatit sa vezi. Oare exista cu adevarat notiunea de a trai viata reala a oamenilor locului atunci cand ai biletul de avion si pasaportul deoparte, cand ai un cont in banca si porti o alta lume cu tine? Aici. Totul e trecere si nu stim, nici unii nici altii, daca avem pasaportul pentru mai departe. N-avem alta sansa decat sa traim.
Ramane un gust. Ea agatandu-se, lipindu-se de mine, real sau pentru ca asa trebuie, aproape adormind la pieptul meu. Si mie mi-e mila pentru ca nu am nicio putere, pentru ca nu pot schimba nimic, pentru ca in momentul insusi in care am pasit am stiut asta. Nu stie engleza deloc, zambeste decorativ si ne intelegem prin semne. In rest muzia, politistul sprijinind un perete. H discutand activ (oare ce-or avea atatea de spus?), berile golite pe masa si lumea pestrita a cautatorilor de noroc.
Au fugit si demonii. Angkorul e numai pietre goale, aruncate prin paduri; cu fiecare atingere se imputineaza material si se goleste mai mult de sens cu fiecare fotografie furata, ramanand doar structura chimica: schelet de piatra. 3 picioare incaltate diferit, lasate la marginea scenei - uff, ce istorie crancena! - turistii ca o invazie, praf si gust de praf, goana, claxoane, parul in vant, dansul ritualic (care ritual?) pe scena, in timp ce fetele de piatra sunt incremenite pentru totdeauna si fara de chip.
Acum nu vad zorii. Dar fata care curata solzii pestelui pentru musafiri, cum a mai facut-o si altadata, copiii balacindu-se in apa - rasete, stropi, imbranceli - facand cu mana, cum au mai facut-o si altadata; ea cuibarindu-se, un morman de vise la care nu am acces; ei traiesc si sunt zorii zilei de azi in care eu plec cu aducerile mele aminte. Doamne, binecuvinteaza!
***
PS. Si oamenii mi se pareau mai simpatici, fara griji, in ciuda traficului infernal, a poluarii si ploii continue. M-am dus la casa de schimb valutar. Vroia "sa ma faca" cu un alt curs decat cel afisat. A ras si mi-a dat cursul bun. Welcome "home"!
M-am asezat pe un scaun cu aripi de inger in spate. Ea a venit si s-a asezat alaturi...
***
2o noiembrie in zori. N-am mai scris demult. Sunt la finalul unei calatorii si inceputul alteia. Final care ar fi fost diferit fara noaptea trecuta, valul dat deoparte de pe fata reala a orasului. E probabil doar umbra realitatii ceea ce vedem. Si realitatea insasi poate fi umbra unui alt adevar. Ma gandesc ce inseamna sa fii turist si cat anume e piesa de teatru mai mult sau mai putin pregatita, care ti se monteaza, dupa posibilitatile tale, spre a-ti oferi nimic altceva decat ceea ce vroiai sa primesti, ceea ce erai pregatit sa vezi. Oare exista cu adevarat notiunea de a trai viata reala a oamenilor locului atunci cand ai biletul de avion si pasaportul deoparte, cand ai un cont in banca si porti o alta lume cu tine? Aici. Totul e trecere si nu stim, nici unii nici altii, daca avem pasaportul pentru mai departe. N-avem alta sansa decat sa traim.
Ramane un gust. Ea agatandu-se, lipindu-se de mine, real sau pentru ca asa trebuie, aproape adormind la pieptul meu. Si mie mi-e mila pentru ca nu am nicio putere, pentru ca nu pot schimba nimic, pentru ca in momentul insusi in care am pasit am stiut asta. Nu stie engleza deloc, zambeste decorativ si ne intelegem prin semne. In rest muzia, politistul sprijinind un perete. H discutand activ (oare ce-or avea atatea de spus?), berile golite pe masa si lumea pestrita a cautatorilor de noroc.
Au fugit si demonii. Angkorul e numai pietre goale, aruncate prin paduri; cu fiecare atingere se imputineaza material si se goleste mai mult de sens cu fiecare fotografie furata, ramanand doar structura chimica: schelet de piatra. 3 picioare incaltate diferit, lasate la marginea scenei - uff, ce istorie crancena! - turistii ca o invazie, praf si gust de praf, goana, claxoane, parul in vant, dansul ritualic (care ritual?) pe scena, in timp ce fetele de piatra sunt incremenite pentru totdeauna si fara de chip.
Acum nu vad zorii. Dar fata care curata solzii pestelui pentru musafiri, cum a mai facut-o si altadata, copiii balacindu-se in apa - rasete, stropi, imbranceli - facand cu mana, cum au mai facut-o si altadata; ea cuibarindu-se, un morman de vise la care nu am acces; ei traiesc si sunt zorii zilei de azi in care eu plec cu aducerile mele aminte. Doamne, binecuvinteaza!
***
PS. Si oamenii mi se pareau mai simpatici, fara griji, in ciuda traficului infernal, a poluarii si ploii continue. M-am dus la casa de schimb valutar. Vroia "sa ma faca" cu un alt curs decat cel afisat. A ras si mi-a dat cursul bun. Welcome "home"!
M-am asezat pe un scaun cu aripi de inger in spate. Ea a venit si s-a asezat alaturi...
sâmbătă, 25 octombrie 2008
Tinerete fara batranete
Nimic despre ce am mai facut. Sunt atatea de spus ca parca nu are sens sa spun doar o singura poveste. Imi dau seama ca e aproape noiembrie. Si acasa, in tara, acest lucru se simte probabil in culorile copacilor, in diminetile racoroase sau pur si simplu in pregatirea sarbatorilor. Nimic din toate astea aici. E cald, zilele sunt egale unele cu celelalte, e o vara perpetua - imi pare ca timpul a incremenit.
Ma uit prin notite. Sambata (tot sambata). Limonada proaspata, niste ochi migdalati zambind frumos. Afara ploua marunt acum si am... (Cand a fost asta?!) Batu Caves. Imi amintesc sunetele ritmice ale tobei si dansatorii aproape plutind, in cerc.
Si ma tot gandesc ca nu am gasit inca valea mea a plangerii care sa ma faca sa ma intorc acasa, sa-mi caut mama, bunicii, familia si prietenii si sa-mi dau seama cat de mult a trecut de fapt...
Inapoi in valtoare. La boulivar birjar, la boulivar!
Ma uit prin notite. Sambata (tot sambata). Limonada proaspata, niste ochi migdalati zambind frumos. Afara ploua marunt acum si am... (Cand a fost asta?!) Batu Caves. Imi amintesc sunetele ritmice ale tobei si dansatorii aproape plutind, in cerc.
Si ma tot gandesc ca nu am gasit inca valea mea a plangerii care sa ma faca sa ma intorc acasa, sa-mi caut mama, bunicii, familia si prietenii si sa-mi dau seama cat de mult a trecut de fapt...
Inapoi in valtoare. La boulivar birjar, la boulivar!
joi, 11 septembrie 2008
Will you marry me?
...si surase inocent si studiat in acelasi timp.
Era toata imbracata in alb, cu tenul usor aramiu si niste ochi ai naibii de vii. Am raspuns, normal, da. Au urmat poze, s-a filmat, ne-am plimbat la brat pentru o vreme. Cut! Ati vrut aventura nu? Povesti incitante? Tot ce va spun e cat se poate de adevarat, numai ca "se filmeaza". Este o campanie "1+5" (nu m-am chinuit sa inteleg exact mesajul), ideea e ca m-au prins cand am coborat din cladire, iar fata e o actrita cunoscuta aici. Acum ma zbat sa fac rost de poze si poate chiar de filmulet. Shit, am uitat sa-i cer numarul de telefon. :)
Astazi m-a prins ploaia in drum spre casa. Nu e asa cum stiam eu ca trebuie sa fie o ploaie tropicala adevarata, adica e chiar mai suportabila decat ploaia de la noi, problema e ca nu stiu cum te face dar te uda pe dinauntru (umiditatea mare din aer). Pe drum, remarc reclama Euro 2008. Am ajus ud acasa ca sa constat ca iar s-a stricat cardul de acces si sa astept la receptie, in aerul conditionat dat evident pe cat de frig posibil, sa-mi faca alt card. A inceput sa ploua zilnic, cred ca trebuie sa umblu cu umbrela dupa mine ca la Londra in vremurile ei bune. In week-end ma duc la Singapore cu trenul de noapte, tocmai ce am facut rezervare.
Am fost din nou la No Black Tie, printre putinele cluburi de jazz de aici. Trebuie sa-ti spuna cineva ca sa il nimeresti (thanks S), destul de ascuns in spate, pe niste stradute, unele chiar putin dubioase. Lume de-a casei si pana la sfarsit au ajuns pe scena aproape toti, mai putin eu. Marea majoritate erau chinezi, plus trei fete americance sau ce erau, genul care nu suporta decat discutii elevate. Stateam singur la o masa, in fata, cand a inceput un tip sa cante ceva in care amesteca si cuvinte Malay - zice, trebuie sa intelegeti sensul, cine nu pricepe sa ridice mana. Aha, e un "white guy" singur si avem o masa cu 3 fete - ce bine, altele (la vazusem eu mai dinainte) una chiar very sweet - trebuie sa mergi la masa sa iti explice! :)) M-am ridicat, am multumit asistentei si m-am mutat la noua mea masa, unde Michelle a fost bucuroasa sa ma primeasca. Interogatoriu: cati ani ai, unde lucrezi, de unde esti, cat stai aici, unde stai, etc. "Americancele" au plecat, cred ca s-au ofticat! Dincoace, verdict Lee Sue "sunt cute". Restul sunt detalii, doar ca am ajuns mai tarziu acasa...
Va urma (probabil)
Era toata imbracata in alb, cu tenul usor aramiu si niste ochi ai naibii de vii. Am raspuns, normal, da. Au urmat poze, s-a filmat, ne-am plimbat la brat pentru o vreme. Cut! Ati vrut aventura nu? Povesti incitante? Tot ce va spun e cat se poate de adevarat, numai ca "se filmeaza". Este o campanie "1+5" (nu m-am chinuit sa inteleg exact mesajul), ideea e ca m-au prins cand am coborat din cladire, iar fata e o actrita cunoscuta aici. Acum ma zbat sa fac rost de poze si poate chiar de filmulet. Shit, am uitat sa-i cer numarul de telefon. :)
Astazi m-a prins ploaia in drum spre casa. Nu e asa cum stiam eu ca trebuie sa fie o ploaie tropicala adevarata, adica e chiar mai suportabila decat ploaia de la noi, problema e ca nu stiu cum te face dar te uda pe dinauntru (umiditatea mare din aer). Pe drum, remarc reclama Euro 2008. Am ajus ud acasa ca sa constat ca iar s-a stricat cardul de acces si sa astept la receptie, in aerul conditionat dat evident pe cat de frig posibil, sa-mi faca alt card. A inceput sa ploua zilnic, cred ca trebuie sa umblu cu umbrela dupa mine ca la Londra in vremurile ei bune. In week-end ma duc la Singapore cu trenul de noapte, tocmai ce am facut rezervare.
Am fost din nou la No Black Tie, printre putinele cluburi de jazz de aici. Trebuie sa-ti spuna cineva ca sa il nimeresti (thanks S), destul de ascuns in spate, pe niste stradute, unele chiar putin dubioase. Lume de-a casei si pana la sfarsit au ajuns pe scena aproape toti, mai putin eu. Marea majoritate erau chinezi, plus trei fete americance sau ce erau, genul care nu suporta decat discutii elevate. Stateam singur la o masa, in fata, cand a inceput un tip sa cante ceva in care amesteca si cuvinte Malay - zice, trebuie sa intelegeti sensul, cine nu pricepe sa ridice mana. Aha, e un "white guy" singur si avem o masa cu 3 fete - ce bine, altele (la vazusem eu mai dinainte) una chiar very sweet - trebuie sa mergi la masa sa iti explice! :)) M-am ridicat, am multumit asistentei si m-am mutat la noua mea masa, unde Michelle a fost bucuroasa sa ma primeasca. Interogatoriu: cati ani ai, unde lucrezi, de unde esti, cat stai aici, unde stai, etc. "Americancele" au plecat, cred ca s-au ofticat! Dincoace, verdict Lee Sue "sunt cute". Restul sunt detalii, doar ca am ajuns mai tarziu acasa...
Va urma (probabil)
miercuri, 3 septembrie 2008
Noapte de Inviere pe Kinabalu
Nu, nu a trecut chiar atat de mult timp de cand n-am mai scris. Stiu ca suntem doar in septembrie si totusi...
Acum macar atata lucru e evident pentru toata lumea: am fost pe Kinabalu weekendul trecut. Ce e asta? Pai este cel mai inalt munte din Asia de SE, mai exact de la Himalaya pana la Noua Guinee. Si mai exact - 4095m si 20cm. Deci iata povestea.
Ma trezesc din nou la 3 noaptea ca sa prind autobuzul de 4 din KL Sentral. Uff, e aglomeratie pe strazi, e weekendul cu Merdeka - ii zic soferului sa se grabeasca - ajung pana la urma la timp. Drumul dureaza aproape o ora, timp sa mai trag un pui de somn, in ciuda aerului conditionat pus, evident, pe foarte rece; eram insa avizat de experientele anterioare. Check-in rapid, kopi dan susu si un brownie la cafeneaua din aeroport, exersez un pic de bahasa malaysia, goana dupa un loc in fata la boarding si inca un pui de somn in avion ca sa ma trezesc, un pic ametit, in Kota Kinabalu.
Acum trebuie sa spun ca am fost norocos. Ca sa ajungi pe munte iti trebuie o rezervare in avans, chiar si cu cateva luni, totul fiind un monopol al celor care administreaza parcul natural si neavand voie sa urci pe munte fara ghid si fara sa petreci o noapte la cabana de la altitudine, care evident are locuri limitate. Ori eu m-am hotarat doar vineri, vazand ca varianta cu Bali e destul de scumpa, am sunat, evident mi s-a raspuns ca e fully booked, am insistat ca nu se poate trebuie sa fie o solutie si m-a sunat fata inapoi - "esti norocos, cineva tocmai a renuntat". Jupeee! Avea sa insemne 2 nopti de cazare si 5 mese obligatorii in pachet.
Dar iata-ma-s in minibus, ploua torential si soferul goneste pe serpentine, suntem 11 oameni inghesuiti intr-un microbuz care pare din anii 50. Sper sa mergem in directia care trebuie. Sunt deocamdata surprins de numarul mare de biserici catolice - Sf. Petru, Sf Iacob, Sf Maria... trec toate una dupa alta. M-am urcat din centrul KK-ului, unde mi-a spus taximetristul care m-a luat de la aeroport sa ma uit dupa acoperisurile galbene de la microbuze. Zis si facut, am intrebat - "merge? (intre timp baiatul mesterea ceva la o roata) da. cand? pai cand se umple. cat dureaza? o jumatate de ora, o ora. ok, esti sigur?" - si chiar s-a umplut destul de repede spre satisfactia pustiului, care acum se chinuie sa indese o carpa in geam ca sa opreasca apa de ploaie.
Ma intind cu vorba si nu mai ajung la subiect. Am stat prima noapte in hostel la intrarea in parc, cu o familie din KL cu 3 copii care mai ca nu ma adulmecau, se uitau la mine ca la cine stie ce martian si ma asaltau cu intrebari; super simpatici, am aflat cum e cu 102 dalmatieni si ultimele filme. A doua zi, am ales sa share-uiesc un ghid cu alti 5 turisti si a iesit chiar un grup simpatic - RO, UK, IT, DE, ND. Ghidul nostru, baiat bun, raspundea cu da la aproape orice il intrebam. Totul e destul de comercial, scari (nu mai vreau sa aud de scari) totul aranjat si pregatit pentru ca orice turist, care poate n-a mai fost niciodata pe munte, sa fie capabil sa urce; vointa sa aibe. Si s-a intamplat tocmai acum sa recidiveze genunchiul stang (Crinu, exact ca atunci pe Spinarea Calului) ca sa ma gandesc la cele mai rele scenarii. Am strans din dinti, pana la urma nu a fost asa de grav, si am urcat, mai incet dar sigur, pana la cabana unde aveam sa ramanem a doua noapte, la 3,300m alt, si sa aflu cu stupoare ca nu exista salvamont si nici macar o trusa medicala minimala, in ciuda numerosilor "pantofari" care sporeau sansele unor evenimente neplacute. Trebuie sa le scriu despre asta. Seara, jucam carti in sala de mese a cabanei principale si ma gandesc daca sa urc sau nu maine dimineata. Totusi, atractia e atat de mare. Sincer, daca as fi fost eu ghid nu mi-as fi dat voie, asa insa...
Trrrr. 2.00 dimineata. Suna soneria. Bagajul e facut de seara. M-am trezit cred din ora in ora sa imi mai misc usor genunchiul. Bine ca mi-am luat sacul de dormit cu mine si tine cald. Ne urnim pana in sala de mese, bem un ceai si pornim la drum. E noapte, bezna si forfota - entuziasm mai mult sau mai putin disimulat, pregatiri minutioase si ritualuri, oamenii par si chiar sunt mai apropiati unii de altii, un suvoi ce pare neintrerupt de furnicute urcand fiecare dupa puterile proprii. Ma uit in urma - sunt ca o mie de lumini, una dupa alta, intr-o procesiune stranie - ducem cu noi lumina sa aprindem o noua zi. Rasarit de soare pe Kinabalu: minus 5 grade, vant, nori, stanci, oameni. Imi dau seama cat de mult muntele face parte din mine.
vineri, 22 august 2008
Jazz in Kl, cum mi-a dat Dilla adresa de email si multe altele. Nimic despre weekend :)
So, I'm back. Stiu ca a trecut ceva vreme dar cateodata e nevoie de timp sa-ti pui gandurile in ordine. Sau pur si simplu esti lenes si nu vrei sa simti ca esti obligat sa faci ceva. Deci scriu de placere.
Ascult Nightloosers. Tareeee - mi-au venit lucurile de acasa, mai putin DVD-ul cu Hagi (dar nu mai stiu daca era sau nu in carcasa), daca da, regele ramane tot rege.
Jazz. Acum cateva zile. M-am hotarat sa merg la No black tie. Asa cum ii sta bine unui club de jazz, micut, intunecat si cu aer intelectual. Nu stiu daca il gaseam singur dar m-a dus J, dupa ce in prealabil am baut cateva beri impreuna, evident in acelasi loc ca de fiecare data si intreband de Dilla; numai ea are voie sa ne serveasca. In afara clubului cativa sobolani si o pisica destul de sfioasa ca sa-i vaneze desi am tot incercat sa o convingem; cred ca era in gasca cu ei. Totul pe fundalul de zgarie nori. Muzica acceptabila, e cel mai bun club.
Dilla. Cum mi-a dat adresa de email? Am cerut-o :)
Jazz. Din nou, joi seara de blues la 7atenin9 la parterul locului in care stau. Muzica faina, in rest mancarea destul de mediocra si preturi de fitze. La final Gina (Jeena?) a venit sa stea de vorba cu mine un pic, cred ca si-a dat seama ca am fost singurul care venise sa o asculte.
Am inceputu cursurile de Bahasa Malaysia. Fac cu o profa chinezoaica, foarte gravida, catolica si care a inceput prin a ma intreba daca vreau sa ma invete asta sau mandarina. Am zis ca vreau malayeziana, dar sicer cred ca avea un rost intrebarea. Dupa primele cuvinte am inceput sa-mi pun problema ce mi-a venit sa invat si la ce imi foloseste; limba e incredibil de simpla ca structura dar cuvintele sunt din alta poveste, trebuie sa le invat ca pe poezie. La a doua lectie, am invitat-o la breakfast: nama saya Angelo, saya lahir di Bucharest, saya suka makan buah-buahan.
Nightloosers suna asa de bine...
Afara turnurile de-a dreptul stralucesc.
Ascult Nightloosers. Tareeee - mi-au venit lucurile de acasa, mai putin DVD-ul cu Hagi (dar nu mai stiu daca era sau nu in carcasa), daca da, regele ramane tot rege.
Jazz. Acum cateva zile. M-am hotarat sa merg la No black tie. Asa cum ii sta bine unui club de jazz, micut, intunecat si cu aer intelectual. Nu stiu daca il gaseam singur dar m-a dus J, dupa ce in prealabil am baut cateva beri impreuna, evident in acelasi loc ca de fiecare data si intreband de Dilla; numai ea are voie sa ne serveasca. In afara clubului cativa sobolani si o pisica destul de sfioasa ca sa-i vaneze desi am tot incercat sa o convingem; cred ca era in gasca cu ei. Totul pe fundalul de zgarie nori. Muzica acceptabila, e cel mai bun club.
Dilla. Cum mi-a dat adresa de email? Am cerut-o :)
Jazz. Din nou, joi seara de blues la 7atenin9 la parterul locului in care stau. Muzica faina, in rest mancarea destul de mediocra si preturi de fitze. La final Gina (Jeena?) a venit sa stea de vorba cu mine un pic, cred ca si-a dat seama ca am fost singurul care venise sa o asculte.
Am inceputu cursurile de Bahasa Malaysia. Fac cu o profa chinezoaica, foarte gravida, catolica si care a inceput prin a ma intreba daca vreau sa ma invete asta sau mandarina. Am zis ca vreau malayeziana, dar sicer cred ca avea un rost intrebarea. Dupa primele cuvinte am inceput sa-mi pun problema ce mi-a venit sa invat si la ce imi foloseste; limba e incredibil de simpla ca structura dar cuvintele sunt din alta poveste, trebuie sa le invat ca pe poezie. La a doua lectie, am invitat-o la breakfast: nama saya Angelo, saya lahir di Bucharest, saya suka makan buah-buahan.
Nightloosers suna asa de bine...
Afara turnurile de-a dreptul stralucesc.
vineri, 15 august 2008
A fi sau a nu fi... credincios
Am luat masa mai devreme la templul budist din KLCC. M-a dus E, de la Sales. Este o zona in care pot sa platesti cat vrei tu sau cat iti permiti si o alta in care ai tarife standard. Am stat la coada si am mancat numai chestii vegetariene, nu stiu exact ce am ales, important e ca nu aveau picioruse si nu miscau. Foarte multi oameni de toate felurile asteptand in ordine, un zumzet general si peste toate, rugaciunile de la templu. Inca mai am melodia in cap. Imi aduce aminte intr-un fel de Taize si ma face sa ma simt bine. Evident am intrat apoi si in templu, m-am descaltat la intrare asa cum cere regula si am plecat cu o carticica a unui american, profesor de religie, care descrie experientele sale la un templu in San Francisco. Sunt curios ce zice. Promit sa o duc inapoi.
Saptamana viitoare imi vin in sfarsit lucrurile. Miercuri de dimineata mi le livreaza. Sper sa fie toate mai ales ca mi-am luat CD-uri cu muzica de acasa si cartie. Dupa saptamanile de acomodare voi incepe incet-incet sa imi personalizez locuinta. Deocamdata arata foarte mult ca un apartament de hotel. Btw, frigiderul e aproape gol, tot imi promit ca o sa cumpar si altceva in afara de sucuri, dar cum mancarea este din abundenta si pentru toate buzunarele, parca n-are sens sa mananci acasa. Mai ales ca inca nu m-a vizitat nimeni. Este posibil oricum sa ma mut din septembrie intr-un apartament ceva mai mare, chiar in cladirea de alaturi, mult mai modern amenajat si cel mai important, are 2 dormitoare, adica nu mai aveti scuze daca nu veniti.
Asa, de dimineata, ca de obicei e masa de vineri cu fetele, care evident au adus cat sa ne ajunga pentru toata ziua. Am adus si eu doua cutii cu inghetata de la Hagen Dazs. Am inceput cu o rugaciune, pentru musulmani masa avand o semnificatie de pregatire pentru postul ce se apropie. De fapt asta a fost ultima vinere in care am mancat impreuna. Urmeaza toata luna septembrie Ramadam-ul, cu multa viata dupa apusul soarelui. Inca nu am fost la nicio biserica (catolica, ortodoxa am impresia ca nu au).
Urmeaza week-endul la plaja! Jupeee :)
Saptamana viitoare imi vin in sfarsit lucrurile. Miercuri de dimineata mi le livreaza. Sper sa fie toate mai ales ca mi-am luat CD-uri cu muzica de acasa si cartie. Dupa saptamanile de acomodare voi incepe incet-incet sa imi personalizez locuinta. Deocamdata arata foarte mult ca un apartament de hotel. Btw, frigiderul e aproape gol, tot imi promit ca o sa cumpar si altceva in afara de sucuri, dar cum mancarea este din abundenta si pentru toate buzunarele, parca n-are sens sa mananci acasa. Mai ales ca inca nu m-a vizitat nimeni. Este posibil oricum sa ma mut din septembrie intr-un apartament ceva mai mare, chiar in cladirea de alaturi, mult mai modern amenajat si cel mai important, are 2 dormitoare, adica nu mai aveti scuze daca nu veniti.
Asa, de dimineata, ca de obicei e masa de vineri cu fetele, care evident au adus cat sa ne ajunga pentru toata ziua. Am adus si eu doua cutii cu inghetata de la Hagen Dazs. Am inceput cu o rugaciune, pentru musulmani masa avand o semnificatie de pregatire pentru postul ce se apropie. De fapt asta a fost ultima vinere in care am mancat impreuna. Urmeaza toata luna septembrie Ramadam-ul, cu multa viata dupa apusul soarelui. Inca nu am fost la nicio biserica (catolica, ortodoxa am impresia ca nu au).
Urmeaza week-endul la plaja! Jupeee :)
miercuri, 13 august 2008
2 lei si planuri de weekend
exact. lei de-ai lor adica un pic mai putin chiar decat de-ai nostri. atat a costat masa de pranz astazi la cantina. am mancat orez, vita cu sos curry si un pic de pui, totul cam de marimea unei portii. incredibil. evident ce castig aici dau eu in alta parte, nu ma las chiar asa :)
so, ma pregatesc de weekend deja. aseara am cumparat bilet sa ma duc pe o insula undeva pe coasta de est. totul a fost un impuls, la sugestia lui s (puteti vedea niste poze foarte faine pe blogul ei) si, in ciuda pretului de "last minute" m-am hotarat ca nu e momentul sa aman mai ales ca musonul se apropie. cand au auzit la birou ca ma duc acolo si nu am cazare si nimic aranjat sa ajung de la aeroport pe insula (masina + barca) s-au simtit un pic mai responsabili (decat mine) si repede mi-au facut rost de o cazare de fitze intr-un complex cu plaja privata si all inclusive :) evident, toate au un pret :) si va dati seama ce impresie de baiat cu bani le-am lasat; ceea ce inseamna ca voi petrece unul dintre cele mai scumpe week-enduri vreodata. totusi sa nu exageram. poate gasesc ceva pe insula mica, care este mai orientata catre petrecerei si mai accesibila ca buget. va tin la curent. desi e miercuri de-abia astept sa ajung.
si sa nu uit, promit ca ma apuc sa-mi planific de acum calatoriile sa nu mai dau 100eur pe avion. aveti idei/propuneri/sugestii?
ps. am aflat o barfa: cica fetele ma plac si deja au stabilit ca sunt un simpatic :)
so, ma pregatesc de weekend deja. aseara am cumparat bilet sa ma duc pe o insula undeva pe coasta de est. totul a fost un impuls, la sugestia lui s (puteti vedea niste poze foarte faine pe blogul ei) si, in ciuda pretului de "last minute" m-am hotarat ca nu e momentul sa aman mai ales ca musonul se apropie. cand au auzit la birou ca ma duc acolo si nu am cazare si nimic aranjat sa ajung de la aeroport pe insula (masina + barca) s-au simtit un pic mai responsabili (decat mine) si repede mi-au facut rost de o cazare de fitze intr-un complex cu plaja privata si all inclusive :) evident, toate au un pret :) si va dati seama ce impresie de baiat cu bani le-am lasat; ceea ce inseamna ca voi petrece unul dintre cele mai scumpe week-enduri vreodata. totusi sa nu exageram. poate gasesc ceva pe insula mica, care este mai orientata catre petrecerei si mai accesibila ca buget. va tin la curent. desi e miercuri de-abia astept sa ajung.
si sa nu uit, promit ca ma apuc sa-mi planific de acum calatoriile sa nu mai dau 100eur pe avion. aveti idei/propuneri/sugestii?
ps. am aflat o barfa: cica fetele ma plac si deja au stabilit ca sunt un simpatic :)
luni, 11 august 2008
Dupa o saptamana
He he. Nu sunt 20 de ani...
Exact o saptamana a trecut de cand am pus piciorul prima oara aici. Si ca sa nu uit cumva, a expirat parola la net (pe care o facusem pentru o saptamana) si cine sa si-o mai aminteasca sa o prelungeasca?! Era sa ma dau batut, dar ma chinui cu cardul la fabuloasa viteza de 1kbps. Sper sa ramana ceva pana la urma. Avantajul e ca stau pe canapea in living si mai arunc un ochi la olimpiada. Cum a trecut timpul! E alt ritm, mult mai trepidant decat cel de acasa. Parca s-au intamplat atatea si nu a trecut decat asa de putin. N-am urcat inca nici in Petronas, nici in KL Tower.
Astazi am fost cu H care nu ma scapa din ochi, la pranz, sa mancam ceva la coltul strazii, unde i-am intalnit si pe baieti. Am facut o masa mare - musama, sos picat pe ici pe colo, scaune de plastic, acoperis de tabla si un fum de la gratarul de langa unde ni se faceau frigaruile - noi la cravata, alaturi cladiri inalte de birouri. Nu m-am saturat doar cu frigaruile si am luat de la 5 (unde vin unii cu catering) niste gogosi umplute cu legume si altele cu peste (vreo 8 sau 10 bucati) pentru 1RM (adik 20c) si nu intelegeam de ce tine mortis sa-mi dea atatea cand eu vroiam numai 2 sa vad cum sunt.
***
Gata! Ma grabesc sa bat si eu un record si sa ma duc la culcare inainte de 12. Urati-mi bafta!
Exact o saptamana a trecut de cand am pus piciorul prima oara aici. Si ca sa nu uit cumva, a expirat parola la net (pe care o facusem pentru o saptamana) si cine sa si-o mai aminteasca sa o prelungeasca?! Era sa ma dau batut, dar ma chinui cu cardul la fabuloasa viteza de 1kbps. Sper sa ramana ceva pana la urma. Avantajul e ca stau pe canapea in living si mai arunc un ochi la olimpiada. Cum a trecut timpul! E alt ritm, mult mai trepidant decat cel de acasa. Parca s-au intamplat atatea si nu a trecut decat asa de putin. N-am urcat inca nici in Petronas, nici in KL Tower.
Astazi am fost cu H care nu ma scapa din ochi, la pranz, sa mancam ceva la coltul strazii, unde i-am intalnit si pe baieti. Am facut o masa mare - musama, sos picat pe ici pe colo, scaune de plastic, acoperis de tabla si un fum de la gratarul de langa unde ni se faceau frigaruile - noi la cravata, alaturi cladiri inalte de birouri. Nu m-am saturat doar cu frigaruile si am luat de la 5 (unde vin unii cu catering) niste gogosi umplute cu legume si altele cu peste (vreo 8 sau 10 bucati) pentru 1RM (adik 20c) si nu intelegeam de ce tine mortis sa-mi dea atatea cand eu vroiam numai 2 sa vad cum sunt.
***
Gata! Ma grabesc sa bat si eu un record si sa ma duc la culcare inainte de 12. Urati-mi bafta!
duminică, 10 august 2008
080808
ok. m-ati prins
azi suntem in 10 si eu povestesc de 08. back to business. oricum cred ca ati fost prinsi voi cu ceva ca numai de citit bloguri nu aveati treaba. sau sa nu povestesc nimic de 08? (Friday night) :)
eee, a fost ceremonia de deschidere la Olimpiada si de 3x8 inseamna prosperitate. asa ca eu cu J am fost la hard rock sa vedem evenimentul cum trebuie. am urlat si aplaudat ca nebunii la romania, noi si niste baieti nemti cu care ne-am intalnit la un moment dat. si ce fete mai erau pe acolo ;) ce fete? you know...
era happy hour, randul lui J sa plateasca, ne-am luat bere, normal si era ceva promotie ca s-au strans ceva litri pe langa noi. apoi m-am gandit sa le facem cinste (ca doar nu plateam eu) ;) si la niste fete pe acolo. erau simpatice. asa ca le-am platit noi bautura. just for fun. dupa care au pus si randul doi tot pe cheltuiala noastra. :) si nici nu stim cum le cheama. :)) au venit niste baieti nemti, le-am facut si lor cinste ca tot mai luasem si aveam multa bere. ma rog, urmatorul rand l-au luat ei - neamtul tot neamt. apoi a mai venit o fata, mai cu scop precis ;) i-am luat de baut si ei si n-a avut succes desi tot a incercat, parerea mea e ca nu prea stia cum anyway :). i-am zis ca n-am niciun ban, J e cu banu, am rezistat, ne-am carat, am luat taxiul si... go home.
***
sambata dimineata m-am trezit cu un miros persistent de prajeala si arome de mancare malay (evident totul era in capul meu ca nu cred ca se apucase cineva sa gateasca la 7 dimineata) asa ca am scapat urgent de ce mai ramasese prin stomac. pana la urma nimic grav ca acum sunt ok si scriu (duminica). feedback from the other side:
- how crazy you are la (se cam foloseste "la" printre cuvinte)
- tired and silly la
- drunkard
- can't argue, now in recovery
- lol, i'm gonna move my ass to eat smthg blah blah
- good luck, i'm not moving yet. have wedding tonight but i can barely walk
- salut! esti mai bine acum? eu mananc in the Pavilion. despre ce nunta e vorba? nunta traditionala malaieziana? A
- Estuy en una boda ce soir. Tut mir Leid amigo
- is it? (e intrebarea standard indiferent ce zici acolo)
- You know it
Deci in regula! :)
***
asa deci, vineri la birou am mancat multa mancare malay, incepand cu micul dejun pe care l-am luat impreuna cu fetele. am mancat cu mana si m-am facut galben pe degete de la curry. apoi la pranz o supa vietnameza si pe dupa amiaza, iarasi niste chestii traditionale din care am mancat mai multe. cam multe. deci au mare grija de mine, ma indoapa.
***
duminica. toata ziua am fost cu H care a venit sa luam micul dejun impreuna, la mine la salonul de breakfast de la et 22, cu turnurile in fata. apoi am vizitat Lake Garden si cel mai mare parc de pasari din lume. asa zic ei cel putin. ca sa ne intalnim mai tarziu cu prietenele ei. e funny ca vorbesc in engleza intre ei sau mixeaza engleza cu malay si tot la fel de bine ar putea sa vorbeasca in orice limba ca de-abia pricep ce vor sa spuna. ei insa se inteleg. sincer niciun englez nu cred ca ar pricepe. sa ma vedeti in apoi la cu ce accent voi veni la :)
asaaa... am luat cate ceva sa am prin casa - suc, apa minerala, schweppes, niste mere, iaurt si ciocolata calda - peste 100RM, adica putin peste 20eur!!! era mai ieftin la londra. m-am dus sa ma tund putin, un pic mai ieftin doar decat plateam acasa la stilist, dar far away... m-am enervat putin. asa ca va recomand Evolution in Dorobanti!
azi suntem in 10 si eu povestesc de 08. back to business. oricum cred ca ati fost prinsi voi cu ceva ca numai de citit bloguri nu aveati treaba. sau sa nu povestesc nimic de 08? (Friday night) :)
eee, a fost ceremonia de deschidere la Olimpiada si de 3x8 inseamna prosperitate. asa ca eu cu J am fost la hard rock sa vedem evenimentul cum trebuie. am urlat si aplaudat ca nebunii la romania, noi si niste baieti nemti cu care ne-am intalnit la un moment dat. si ce fete mai erau pe acolo ;) ce fete? you know...
era happy hour, randul lui J sa plateasca, ne-am luat bere, normal si era ceva promotie ca s-au strans ceva litri pe langa noi. apoi m-am gandit sa le facem cinste (ca doar nu plateam eu) ;) si la niste fete pe acolo. erau simpatice. asa ca le-am platit noi bautura. just for fun. dupa care au pus si randul doi tot pe cheltuiala noastra. :) si nici nu stim cum le cheama. :)) au venit niste baieti nemti, le-am facut si lor cinste ca tot mai luasem si aveam multa bere. ma rog, urmatorul rand l-au luat ei - neamtul tot neamt. apoi a mai venit o fata, mai cu scop precis ;) i-am luat de baut si ei si n-a avut succes desi tot a incercat, parerea mea e ca nu prea stia cum anyway :). i-am zis ca n-am niciun ban, J e cu banu, am rezistat, ne-am carat, am luat taxiul si... go home.
***
sambata dimineata m-am trezit cu un miros persistent de prajeala si arome de mancare malay (evident totul era in capul meu ca nu cred ca se apucase cineva sa gateasca la 7 dimineata) asa ca am scapat urgent de ce mai ramasese prin stomac. pana la urma nimic grav ca acum sunt ok si scriu (duminica). feedback from the other side:
- how crazy you are la (se cam foloseste "la" printre cuvinte)
- tired and silly la
- drunkard
- can't argue, now in recovery
- lol, i'm gonna move my ass to eat smthg blah blah
- good luck, i'm not moving yet. have wedding tonight but i can barely walk
- salut! esti mai bine acum? eu mananc in the Pavilion. despre ce nunta e vorba? nunta traditionala malaieziana? A
- Estuy en una boda ce soir. Tut mir Leid amigo
- is it? (e intrebarea standard indiferent ce zici acolo)
- You know it
Deci in regula! :)
***
asa deci, vineri la birou am mancat multa mancare malay, incepand cu micul dejun pe care l-am luat impreuna cu fetele. am mancat cu mana si m-am facut galben pe degete de la curry. apoi la pranz o supa vietnameza si pe dupa amiaza, iarasi niste chestii traditionale din care am mancat mai multe. cam multe. deci au mare grija de mine, ma indoapa.
***
duminica. toata ziua am fost cu H care a venit sa luam micul dejun impreuna, la mine la salonul de breakfast de la et 22, cu turnurile in fata. apoi am vizitat Lake Garden si cel mai mare parc de pasari din lume. asa zic ei cel putin. ca sa ne intalnim mai tarziu cu prietenele ei. e funny ca vorbesc in engleza intre ei sau mixeaza engleza cu malay si tot la fel de bine ar putea sa vorbeasca in orice limba ca de-abia pricep ce vor sa spuna. ei insa se inteleg. sincer niciun englez nu cred ca ar pricepe. sa ma vedeti in apoi la cu ce accent voi veni la :)
asaaa... am luat cate ceva sa am prin casa - suc, apa minerala, schweppes, niste mere, iaurt si ciocolata calda - peste 100RM, adica putin peste 20eur!!! era mai ieftin la londra. m-am dus sa ma tund putin, un pic mai ieftin doar decat plateam acasa la stilist, dar far away... m-am enervat putin. asa ca va recomand Evolution in Dorobanti!
miercuri, 6 august 2008
Trebuie sa scriu
Aproape 12 noaptea, in camera, et 31.
Lumini, turnuri si zgomot continuu ca de cascada - traficul. Sunt atatea lucruri de povestit... Scriu pentru ca daca aman, incep sa uit si sa pierd din amintiri. Scriu, chiar daca acum e doar o insiruire ce va trebui prelucrata mai tarziu.
Impresii. Acum doua seri, in prima noapte aici. Miros greu de parfum vechi, cu nuante subtile de vanilie. Caldura tropicala. Am iesit sa iau primul contact cu orasul, noaptea. Dupa colt doar, e o strada cu cluburi si baruri. Desi e luni, cateva sunt pline si e animatie. Evident au inceput sa traga de mine sa imi vanda, ce credeti, fete. Am rezistat.
Ieri l-am cunoscut pe J. "Sa nu ai incredere. Cultura le spune sa zica da tot timpul dar e doar o chestiune de fatada. Sunt invidiosi pe tine ca esti alb si vor incerca sa te blameze pentru ceea ce nu merge, cu prima ocazie. Documenteaza totul. Etc" Scenarii negative, oricum eu nu am mare lucru de pierdut si poate totusi diferentele culturale nu sunt foarte mari. Oricum e bine sa ai pe cineva care sa-ti deschida ochii si sa incerce sa-ti spuna si altceva decat ceea ce vrei sa auzi. In acelasi timp, am castigat un prieten! Oricum am avut si eu propriul meu meci incercand sa ma acomodez aici. E o poveste lunga si poate o voi spune candva.
Astazi seara trebuia sa ne intalnim la JW Mariott in zona cu restaurante. Ma invart de colo-colo: where are you guys? Ca sa ma intalnesc, absolut intamplator cu M. Si ce bucurie de parca nu ne vazusem de ani. Ce sanse sunt sa te vezi cu tipul cu care ai petrecut 14 ore in avion tocmai in KL. Probabil ca nu suntem multi, desi... Sau poate ca asa trebuia sa fie. Si am stat la o masa - eu, un american, un englez si un indian - 4 colturi, 4 culturi diferite si o mie de povesti amestecate: Titicaca, Arequipa, Hanoi, Laos, Jakarta si multe alte locuri ascunse, cum se vede Siberia din avion, cel mai lung drum peste ocean din Noua Zeelanda la Rio, cel mai frumos loc din lume - Vietnamul, istoria secreta a imperiului american, Marconi, Delhi si restaurantele lui pitoresti, o mama nemtoaica, povesti de groaza din Kenia... Am fi putut sta zile intregi la rand, amintindu-ne intamplari si judecandu-i pe altii, minunandu-ne in fata spectacolului fascinant pe care il ofera viata.
Lumini, turnuri si zgomot continuu ca de cascada - traficul. Sunt atatea lucruri de povestit... Scriu pentru ca daca aman, incep sa uit si sa pierd din amintiri. Scriu, chiar daca acum e doar o insiruire ce va trebui prelucrata mai tarziu.
Impresii. Acum doua seri, in prima noapte aici. Miros greu de parfum vechi, cu nuante subtile de vanilie. Caldura tropicala. Am iesit sa iau primul contact cu orasul, noaptea. Dupa colt doar, e o strada cu cluburi si baruri. Desi e luni, cateva sunt pline si e animatie. Evident au inceput sa traga de mine sa imi vanda, ce credeti, fete. Am rezistat.
Ieri l-am cunoscut pe J. "Sa nu ai incredere. Cultura le spune sa zica da tot timpul dar e doar o chestiune de fatada. Sunt invidiosi pe tine ca esti alb si vor incerca sa te blameze pentru ceea ce nu merge, cu prima ocazie. Documenteaza totul. Etc" Scenarii negative, oricum eu nu am mare lucru de pierdut si poate totusi diferentele culturale nu sunt foarte mari. Oricum e bine sa ai pe cineva care sa-ti deschida ochii si sa incerce sa-ti spuna si altceva decat ceea ce vrei sa auzi. In acelasi timp, am castigat un prieten! Oricum am avut si eu propriul meu meci incercand sa ma acomodez aici. E o poveste lunga si poate o voi spune candva.
Astazi seara trebuia sa ne intalnim la JW Mariott in zona cu restaurante. Ma invart de colo-colo: where are you guys? Ca sa ma intalnesc, absolut intamplator cu M. Si ce bucurie de parca nu ne vazusem de ani. Ce sanse sunt sa te vezi cu tipul cu care ai petrecut 14 ore in avion tocmai in KL. Probabil ca nu suntem multi, desi... Sau poate ca asa trebuia sa fie. Si am stat la o masa - eu, un american, un englez si un indian - 4 colturi, 4 culturi diferite si o mie de povesti amestecate: Titicaca, Arequipa, Hanoi, Laos, Jakarta si multe alte locuri ascunse, cum se vede Siberia din avion, cel mai lung drum peste ocean din Noua Zeelanda la Rio, cel mai frumos loc din lume - Vietnamul, istoria secreta a imperiului american, Marconi, Delhi si restaurantele lui pitoresti, o mama nemtoaica, povesti de groaza din Kenia... Am fi putut sta zile intregi la rand, amintindu-ne intamplari si judecandu-i pe altii, minunandu-ne in fata spectacolului fascinant pe care il ofera viata.
luni, 4 august 2008
Cuvant inainte
Dragii mei,
Pentru ca toate trebuie sa aibe un inceput, am ales sa pornesc acest jurnal, desi ziceam ca nu ma voi lua dupa mode (evident trecatoare) ca si moda de a-ti pune toate gandurile intr-o forma mai mult sau mai putin literara sau interesanta macar, la indemana oricui, spre critica, populatiei online, ascunse in marea masa de cuvinte insiruite adeseori fara noima. Tentatia a fost insa mai mare ca si incercarile anterioare ce m-au facut sa cred ca era momentul, ca si prietenii curiosi sa afle intr-o forma convenabila si poate mai putin direct-interactiva, ce mai fac. Era timpul deci sa pornesc niste insemnari si poate dupa ceva timp ele vor avea un inteles si se vor inchega in ceva macar un pic interesant.
Si daca tot nu pare sa fie un motiv plauzibil, sa zicem ca sunt in drum spre Asia, pentru 6 luni sau poate pentru mai mult, catre sper eu o aventura buna de a fi rememorata mai tarziu, aparent liber de constrangeri (unde nu sunt insa?!) pentru intaia data fara o finalitate clar conturata sau inteligibila. Open future. Unde se putea mai bine sa incep? Intamplarea face ca sa fie locul perfect in opinia mea - un aeroport. Sunt pe aeroportul din Frankfurt, intre zboruri. In jurul meu avioane din si catre toate cele patru zari...
Enjoy,
A
Pentru ca toate trebuie sa aibe un inceput, am ales sa pornesc acest jurnal, desi ziceam ca nu ma voi lua dupa mode (evident trecatoare) ca si moda de a-ti pune toate gandurile intr-o forma mai mult sau mai putin literara sau interesanta macar, la indemana oricui, spre critica, populatiei online, ascunse in marea masa de cuvinte insiruite adeseori fara noima. Tentatia a fost insa mai mare ca si incercarile anterioare ce m-au facut sa cred ca era momentul, ca si prietenii curiosi sa afle intr-o forma convenabila si poate mai putin direct-interactiva, ce mai fac. Era timpul deci sa pornesc niste insemnari si poate dupa ceva timp ele vor avea un inteles si se vor inchega in ceva macar un pic interesant.
Si daca tot nu pare sa fie un motiv plauzibil, sa zicem ca sunt in drum spre Asia, pentru 6 luni sau poate pentru mai mult, catre sper eu o aventura buna de a fi rememorata mai tarziu, aparent liber de constrangeri (unde nu sunt insa?!) pentru intaia data fara o finalitate clar conturata sau inteligibila. Open future. Unde se putea mai bine sa incep? Intamplarea face ca sa fie locul perfect in opinia mea - un aeroport. Sunt pe aeroportul din Frankfurt, intre zboruri. In jurul meu avioane din si catre toate cele patru zari...
Enjoy,
A
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
