Ploaie in luna decembrie

Trebuie. Simt asta si o simt si copacii care tremura in bataia vantului. Anticipez stropii cum se vor sparge cu zgomot de piatra fierbinte, ca niste boabe de struguri mari si zemoase. Imi amintesc de via de la deal si o zi de vara cand am stat sub un umbrar improvizat dintr-o camasa de-a lui tataia, sa dorm, avand un ulcior cu apa alaturi; dar atunci nu ploua. Tuna! Am ajuns sa numar zilele pana cand ma voi intoarce acasa in vacanta de sarbatori si in acelasi timp sa ma gandesc ca-mi va fi dor de Malaezia. Orice despartire e dificila si parca e chiar mai greu atunci cand lasi in urma o lume pe care poate n-o s-o mai vezi niciodata; acasa revii intotdeauna, acasa il porti cu tine mereu.

Ploua! Rauri de apa spala deja cu putere asfaltul. Am in fata un "decadent French toast" pe post de mic dejun de dupa-amiaza. Simt deja aerul rece pe care ploaia il aduce cu ea; copacii danseaza inlantuiti si, desi nu vad de aici de unde ma aflu, stiu ca toate turnurile sunt in nori. A fulgerat spectaculos si o fata tipa impresionata. J e in Hanoi - se bucura ca un copil ca o sa fie acolo. Zilele astea voi pune si insemnarile din Vietnam. Ploaie navalnica, tropicala, care dezvolta o relatie pasionala cu tine. Se amesteca impresii intr-un puzzle urias. S-a pornit mai tare si izbeste cu zgomot piatra. Da, trebuie sa ma duc sa-mi recuperez camasa pe care am uitat-o aseara in club. In acelasi timp "Santa Claus is comiiiiing to town" si dusul continua, eu mananc un mic de dejun decadent intr-o dupa-amiaza ploioasa in timp ce in vin in minte o mie de chestii si sorb cu pofta dintr-un cappuccino urias, simt gustul de miere si de banana coapta, iar muzica s-a linistit acum intr-un mix de lounge cu rasetele pe diferite tonalitati ale unor chinezoaice care se uita la niste poze pe laptop...

Asa deci, aseara am iesit cu M si P pe Changkat si apoi la Aloha, unde se duc mai toti strainii sa bea alcool si sa astepte sa vina fetele si da, era putin sarita de pe fix, asa ni s-a parut si noua si nici nu era prea hotarata cum o cheama. L zicea ca iese la badminton azi, daca e in aer liber nu-i prea bine; trebuie sa vad ce mai face. Pentru ca aseara am ramas cu baietii, s-a dus singura la masina fara s-o conduc, drept pentru care mi-am amintit mai tarziu si mi-am cerut scuze, pe la vreo 3 si ceva dimineata inainte sa adorm. Iarasi jazz cu arome de Craciun si strugurii pica in continuare, acum mai lenes. Must. Eu visez la o zi de vara de demult si o camasa pe post de umbrar, chinezoaicele au scos un aparat si se pozeaza si astept sa se opreasca ploaia sa pot pleca si ei nu-i plac tocurile inalte, imi zicea ca nu se descurca cu ele, nici sa danseze cand ii explicam ca la noi la nunta primul dans e al mirilor in fata intregii audiente si ne ridicam si-i zic sa facem cativa pasi de vals in mijlocul restaurantului iar ea radea - no way - si acum s-a mai luminat, he-he rasete si se strang in grup pentru poza, iar camasa roz incearca sa le aranjeze pe toate - e o adevarata punere in scena - deci maine pe facebook toti prietenii isi vor da cu parerea si vine si tortul, admirat, mainile danseaza in jurul lui, se incearca cu degetul putin, fetele se ridica si se aseaza pe rand, poze, pac! un tipat scurt si un pahar spart - alta masa, e ultima zi aici de maine se muta la un alt restaurant si ma asteapta si acolo: nice to meet you.

Ies si ma arunc in ploaie.