Trebuie sa scriu

Aproape 12 noaptea, in camera, et 31.
Lumini, turnuri si zgomot continuu ca de cascada - traficul. Sunt atatea lucruri de povestit... Scriu pentru ca daca aman, incep sa uit si sa pierd din amintiri. Scriu, chiar daca acum e doar o insiruire ce va trebui prelucrata mai tarziu.

Impresii. Acum doua seri, in prima noapte aici. Miros greu de parfum vechi, cu nuante subtile de vanilie. Caldura tropicala. Am iesit sa iau primul contact cu orasul, noaptea. Dupa colt doar, e o strada cu cluburi si baruri. Desi e luni, cateva sunt pline si e animatie. Evident au inceput sa traga de mine sa imi vanda, ce credeti, fete. Am rezistat.

Ieri l-am cunoscut pe J. "Sa nu ai incredere. Cultura le spune sa zica da tot timpul dar e doar o chestiune de fatada. Sunt invidiosi pe tine ca esti alb si vor incerca sa te blameze pentru ceea ce nu merge, cu prima ocazie. Documenteaza totul. Etc" Scenarii negative, oricum eu nu am mare lucru de pierdut si poate totusi diferentele culturale nu sunt foarte mari. Oricum e bine sa ai pe cineva care sa-ti deschida ochii si sa incerce sa-ti spuna si altceva decat ceea ce vrei sa auzi. In acelasi timp, am castigat un prieten! Oricum am avut si eu propriul meu meci incercand sa ma acomodez aici. E o poveste lunga si poate o voi spune candva.

Astazi seara trebuia sa ne intalnim la JW Mariott in zona cu restaurante. Ma invart de colo-colo: where are you guys? Ca sa ma intalnesc, absolut intamplator cu M. Si ce bucurie de parca nu ne vazusem de ani. Ce sanse sunt sa te vezi cu tipul cu care ai petrecut 14 ore in avion tocmai in KL. Probabil ca nu suntem multi, desi... Sau poate ca asa trebuia sa fie. Si am stat la o masa - eu, un american, un englez si un indian - 4 colturi, 4 culturi diferite si o mie de povesti amestecate: Titicaca, Arequipa, Hanoi, Laos, Jakarta si multe alte locuri ascunse, cum se vede Siberia din avion, cel mai lung drum peste ocean din Noua Zeelanda la Rio, cel mai frumos loc din lume - Vietnamul, istoria secreta a imperiului american, Marconi, Delhi si restaurantele lui pitoresti, o mama nemtoaica, povesti de groaza din Kenia... Am fi putut sta zile intregi la rand, amintindu-ne intamplari si judecandu-i pe altii, minunandu-ne in fata spectacolului fascinant pe care il ofera viata.