Nimic despre ce am mai facut. Sunt atatea de spus ca parca nu are sens sa spun doar o singura poveste. Imi dau seama ca e aproape noiembrie. Si acasa, in tara, acest lucru se simte probabil in culorile copacilor, in diminetile racoroase sau pur si simplu in pregatirea sarbatorilor. Nimic din toate astea aici. E cald, zilele sunt egale unele cu celelalte, e o vara perpetua - imi pare ca timpul a incremenit.
Ma uit prin notite. Sambata (tot sambata). Limonada proaspata, niste ochi migdalati zambind frumos. Afara ploua marunt acum si am... (Cand a fost asta?!) Batu Caves. Imi amintesc sunetele ritmice ale tobei si dansatorii aproape plutind, in cerc.
Si ma tot gandesc ca nu am gasit inca valea mea a plangerii care sa ma faca sa ma intorc acasa, sa-mi caut mama, bunicii, familia si prietenii si sa-mi dau seama cat de mult a trecut de fapt...
Inapoi in valtoare. La boulivar birjar, la boulivar!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
valea plangerii care sa te faca sa te intorci acasa, sa-ti cauti mama, bunicii, familia si prietenii e in locsorul din mintea/ inima ta unde i-ai pus. o sa te anunte constiinta cand e cazul sa te intorci... Nu iti face singur griji si ganduri negre, ca vin ele sigure.. Enjoy life and new experiences...
Salut. Hai ca vin si eu incolo, sa fim mai multi :-)
Welcome to the blogosphere.
Trimiteți un comentariu