Incep nu cu inceputul pentru ca oricum ordinea cronologica
nu conteaza, e o conventie.
***
Soferul tocmai scufunda cana in galeata cu apa si mai bau
putin. E o galeata de 5 litri, albastra, iar cana e de alama. Avea sa repete acest gest cu regularitate. Mergem deja de o
ora, e cald si imi dau seama cat de importanta e rabdarea aici, pe care n-am mai
avut-o ca sa astept autobuzul cu aer conditionat. Aveam sa imi dau seama peste
o zi ca acesta, asa simplu, era mai frumos, te ducea mai bine. Incep sa ma
intreb daca mergem in directia corecta.
La un moment dat realizez ca vorbeste cu mine – Uite ca
exista si oameni care inteleg unde mergi – Am ajuns! Cobor in multime si in
primele 5 minute reusesc sa scap de tatuaje si de un ghicitor de noroc. M-a fascinat intotdeauna barul de pe Tatooine din Star Wars si am acceasi senzatie in lumea pestrita. Sunt atatea drumuri care duc in atatea directii.
***
Cu o seara inainte:
– Angeloooo! Striga la mine de pe podul
pe care tocmai era sa-l ratez pentru ca tocmai vazusem unul nou si ma gandeam
care dintre ele e cel bun. Eu, cu rucsacul mare in spate, urcand alene – e beneficiul
inclus al calatoriei cu taxiul, se pare, un taxi care niciodata nu te lasa la
adresa, ci pe acolo prin zona
– Bine ca ne-am intalnit! Se mira cum de am ajuns tocmai la Steve, in celalalt colt de Bangkok, de fapt am avut noroc, am simtit ca soferul nu intelege nimic, am rugat-o pe fata de la taxi sa imi scrie adresa in Thai, dar cine stie ce a scris acolo, i-am lasat sa se inteleaga la telefon, numai ca numarul era gresit. Si uite asa am ajuns in cu totul alta parte, doar ca Steve avea numarul ei pentru ca de acolo inchiriase scuterul cu vreo 3 luni inainte. Si uite asa am luat al doilea taxi. Daca ma lasa primul unde trebuie nu ne-am mai fi inatalnit.
Ii dau rucsacul mic si
ma urc cu cel mare, asa cu totul, pe scuter. “La bulivar, birjar, la bulivar”
–
Esti bine? ma intreaba
– Da. Sunt bine. Asa cum aveam sa ii spun si lui Bradut, mult mai
tarziu, cand mi-am amintit si dupa ce facusem dus si mancasem o salata de castraveti
si tofu.
– Zi-mi o poveste scurta, in limba ta, inainte sa adorm si o sa visez
la ea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu